ChocolateeGirl

Toamna murind George Bacovia Toamna în grădină îşi acordă vioara. Plâng strunele jalnic, lung şi prelung Şi-n goala odaie acorduri ajung... Şi plâng în odaie, şi eu din vioară... Plâng strunele toate lung şi prelung. Fereastra e deschisă... vioarele plâng... O, ninge... şi toate se sting... Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit... Îmi cade vioara şi cad ostenit, Iar toamna, poetă, cântând a murit.

George Bacovia ________________________________________ Umbra Mă prăfuise timpul dormind peste hârtii... Se întindea noianul de unde nu mai vii; O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa - Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era. - Poţi să te culci, e ora şi noaptea-ntârziată, Vei scrie, altă dată, orice, şi tot nimic. O umbră eşti acuma, şi pot să te ridic, Lăsând odaia goală, şi lampa afumată...

Fiecare zi e o aventura. Fiecare clipa este o noua poveste...       Ei , fluturii ... au doar o viata scurta , calda si ... fara rost. Asa traiesc ei ?! Sigur , ei sunt insectele superioare la frumusete. Este fascinant sa privesti cum , dintr-o mica si nesemnificativa omida , se naste un fluture minunat. Cum isi deschid aripile spre soare , spre divinitate. Ce rost au ?! La ce e bun sa te transformi dintr-un inger in ... nimic ?! Cand si cei sensibili ajung sa atarne intr-o rama pe un perete galben pal ?      Doar el mi-a spus secretul...un fluture gingas care candva , in vremurile demult apuse a fost savoarea vietii mele ... care din om